politica si romanul din mine

nu mult in urma era partizanul ideii ca numai un om lipsit de viziune ar considera sa plece din tara asta doar ca nu-i convin anumite aspecte. bine, am inceput ca si cum ar urma sa spun ca nu mai sunt de aceeasi parere. ei, nu mi s-a schimabt asa de radical, insa am ajuns si eu sa ma gandesc la unele aspecte legate de viitorul meu (si nu numai al meu personal) in Romania.

am cativa amici care tot vorbesc de emigrare, de plecat, de lasat in urma tara asta de rahat... bun, asta au mai facut-o multi altii. e clar ca se poate, ca "dincolo" se poate mai bine. dar se poate si mai rau. nu e nici o regula. nu ne asteapta nimeni "dincolo" sa ne dea mai multe decat ne dadeau aici. ma gandesc doar dca pentru altii, romania e un fel de paradis. totul este relativ. si atunci ce cautam noi, de fapt? ce vrem de la o tara? de la un guvern sau un presedinte?

noi, ca natie, cred ca suntem bolnavi. imbolnaviti de regimul pre 89. pana la data aia, spiritul intreprinzator si initiativa au fost coborate la rang de viciu. in 20 de ani de atunci am inceput convalescenta. ce e drept, dureaza cam mult, dar e vorba de mentalitati, de generatii intregi care trebuiesc epurate. si dureaza si mai mult pentru ca alcele generatii corupte de vremurile acelea nu se retrag sa lase loc generatiilor tinere, ci se agata cu disperare de posibilitatile vremurilor prezente, pe care ei le-au visat, in care multi au crezut cu tarie si pentru care unii chiar au murit. si se simt indreptatiti sa le vrea si sa se bucre de ele cat mai mult. numai ca nu prea stiu ce sa faca acolo sus. au ramas cu psihoza ca daca nu fac tot ce pot acum, daca nu iau tot ce apuc acum, o sa mi-o ia altul in fata si mi-am ratat sansa pentru care am indurat atata timp sub dictatura. si noi, astia mici, ce facem? ne uitam la ei si, manati de bunul simt care ne spune ca noi o sa le urmam, avem mai multe optiuni. una ar fi sa facem ca ei, pentru ca nu avem puterea sa discernem cum ar trebui (experimentul cu cele 4 maimute este cel mai elocvent, daca cineva nu-l stie, sunt mai mult decat dispus sa-l relatez). altii aleg sa plece in alta tara, cu speranta de "mai bine", care poate insemna cel putin "altceva". sunt si unii care cred ca pot schimba ceva, vizionarii, care chiar isi doresc sa se puna la dispozitisa celorlalti si sa faca din asta o cariera, pe la noi ii zice politica.

bineinteles, sunt mai multe categorii, in functie de atitudinea pe care o au romanii in fata acestei probleme, dar astea mi s-au parut mai elocvente. la fel se poate vorbi si de atitudinea in fata votului. poti urma un exemplu, poti sa te ascunzi, poti sa te dai indiferent sau sa iei atitudine. e o alegere.

vorbeam de curand cu prieteni despre politica actuala, partide, mesaje si candidati. m-a marcat o idee intre celelalte idei: nu votez cu aia ca sunt de la cutare partid. ei ar fi cei anti-ceva, cei care nuvoteaza cu unii asa ca voteaza cu altii. cu ce e, oare, aceasta atitudine diferita de xenofobie sau de rasism? nu e tot o forma de discriminare? cum ar fi sa spuna ca nu voteaza cu respectivul ca e femeie (chiar, de ce nu avem nici un candidat femeie? sunt atatea care se zbat de mama focului pe ecrane dar niciuna nu are "cojones" sa ajunga pe prima scena, nici macar ca prim ministru).

cum ai putea sa crezi ca daca faci parte dintr-un partid sau altul, ai pierdut capacitatea de a mai gasi o solutie viabila pentru criza politico-economica de la noi din tara? doar pentru ca unii nu au fost la putere intr-o anumita perioada nu inseamna ca sunt mai buni sa diferiti. nu cred ca mai e vreun membru de partid, stanga sau dreapta, pentru care doctrina sa fie cea care-l inflacareaza. am ajuns sa judecam oamenii dupa ce candidat simpatizeaza, parca a devenit o religie.

toti vrem acelasi lucru: sa ne fie bine, la toti, daca e posibil.

e basescu mai bun ca iliescu? e PSD mai rau ca PNL? e vara mai frumoasa decat iarna?

cum de-am ajuns sa alegem raul cel mai mic? unde sunt valorile noastre?

si am ajuns si la ideea cu care am deschis acest post. "dincolo" cred ca ai aceste valori mai clare. "dincolo" chiar poti spune ca ai de ales. noi nu ne-am maturizat inca politic, multi dintre noi refuza sa o faca. luptam pentru planeta dar ne cuparam masini pe benzina. vrem liniste in familie dar refuzam sa votam, pentru ca nu "ne intereseaza", cu toate ca cei pe care ii votam decid cat ia o femeie in perioada de maternitate, cat e salariul minim si cat costa gazele si creditele. ne ducem la biserica de sarbatori cu piosenie, dar injuram ca-n codru la semafor si ne batem nevestele. militam pentru ocrotirea animalelor, dar mancam la KFC (or fi inventat astia puiul vegetal).

am ajuns sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor. vrem sa nise spuna adevarul dar nu suntem in stare sa ni-l spunem si sa-l acceptam pe al nostru.

raspunsul nu e "dincolo", raspunsul este, a fost si va fi intotdeauna "aici".