Friday, October 30, 2009

alianta anti

am primit de dimineata un link, un articol de la alex, si l-am citit cu atentie. si mi-a placut, in mare parte, cum e scris. si cum e prezentata situatia. nu zice nici ca basescu e bun, de fapt, nici ca el o sa-l voteze. foarte bun. dar ma gandesc: nu e de ajuns sa nu-ti placa cineva ca sa votezi impotriva lui, cu oricine s-o nimeri. tot trebuie sa discernem cumva. 
am fost intrebat de ce nu basescu. pentru ca nu m-am simtit bine cu el la conducerea tarii, mi-a fost mila de el, de noi cu el, mi se pare ca nu ne reprezinta nici macar la nivel de imagine, este un marinar, pentru Dumnezeu, nu se bazeaza pe nimeni, nu-l intereseaza de nimeni si mai ales sfideaza pe toata lumea. pentru el noi suntem toti niste tigani imputiti, niste hoti si niste talhari carora el le-a oferit privilegiul sa-i conduca.
nu zic acum ca geoana e mai nu stiu cum, dar are niste atribute peste basescu, macar la nivel de imagine. pana la urma presedintele are un rol de reprezentare. nu exista om politic fara pata, nu exista politician cu scrupule, nu avem de unde alege cu pretentia sa mai si culegem dupa aia ce au promis ca o sa avem de cules. e o situatie de cacat intr-o tara ajunsa de cacat. dar asta e situatia, poti sa o accepti sau nu. poti sa emigrezi sau sa ignori tot ce te inconjoara. poti sa injuri sau sa te uiti la un film. poti sa votezi sau sa-ti bagi picioarele. poti sa-l alegi pe basescu sau pe ala de la partidul ecologist. important e sa te alegi pentru tine. sa faci in asa fel incat sa fii tu multumit sau macar satisfacut ca ai avut libertatea sa alegi ceva. optiunile ti le bazezi pe principii proprii, pe experiente si pe asteptari personale. nu datorezi nici o explicatie nimanui. e alegerea ta.

Thursday, October 29, 2009

made in Romania

de curand mi-a venit un impuls. sa imi cheltuiesc banii in tara. adica pe produse facute la noi in tara.
eu ma ocup cu consultanta romanasilor (macar de-ar fi toti romani) care vor sa-si finanteze o parte din investitii cu bani europeni. chestie care chiar ma incanta. adica ii ajut sa bage bani in tara. investitiile astea sunt destinate productiei agricole si alimentare. apai daca ii ajut sa-si faca biznis cu bani de-afara, de ce sa nu-i si sustin, cuparandu-le produsele, in loc sa iau din import. asta m-ar cam face nitel ipocrit, ma gandesc.
asa ca de la o vreme, ma duc cu baby a mea la "peata" (a se citi REAL) si ne uitam pe etichete. e made in Romania, e bun.
trebuie sa recunosc, sunt chestii pe care nu le gasim facute in romanica. inca, asa adauga eu. de exemplu mozzarela (o sa apara si la noi pentru ca sunt musterii care isi vor face ferme de bivolite, stiu din surse sigure) sau am vrut sa luam peste curatat, doar pastrav aveau, ne-am bucurat initial insa scria ca e din grecia... eh, asta e, ce sa facem? dar mi-am dat seama ca avem posibilitatea sa facem asta fara sa sufeirm cine stie ce lipsuri. la noi chiar se gasesc de toate de-ale noastre.
daca din punct de vedere politic nu pot sa fac nimic, daca statul nu prea face mare lucru pentru noi, macar atata lucru pot sa fac si eu, si noi, ca pana la urma in productia de la noi din tara lucreaza toti ai nostrii, o mama, un tata, un frate al cuiva pe care cunoastem si caruia asa ii facem un bine dezinteresat.
eu si baby ne simtim foarte bine facand sportul asta, care ne da un sentiment de utilitate, minim si nesemnificativ, poate, la nivelul economiei nationale, dar foarte important si nobil la nivelul economiei familiei noastre.

Tuesday, October 27, 2009

politica si romanul din mine

nu mult in urma era partizanul ideii ca numai un om lipsit de viziune ar considera sa plece din tara asta doar ca nu-i convin anumite aspecte. bine, am inceput ca si cum ar urma sa spun ca nu mai sunt de aceeasi parere. ei, nu mi s-a schimabt asa de radical, insa am ajuns si eu sa ma gandesc la unele aspecte legate de viitorul meu (si nu numai al meu personal) in Romania.
am cativa amici care tot vorbesc de emigrare, de plecat, de lasat in urma tara asta de rahat... bun, asta au mai facut-o multi altii. e clar ca se poate, ca "dincolo" se poate mai bine. dar se poate si mai rau. nu e nici o regula. nu ne asteapta nimeni "dincolo" sa ne dea mai multe decat ne dadeau aici. ma gandesc doar dca pentru altii, romania e un fel de paradis. totul este relativ. si atunci ce cautam noi, de fapt? ce vrem de la o tara? de la un guvern sau un presedinte?
noi, ca natie, cred ca suntem bolnavi. imbolnaviti de regimul pre 89. pana la data aia, spiritul intreprinzator si initiativa au fost coborate la rang de viciu. in 20 de ani de atunci am inceput convalescenta. ce e drept, dureaza cam mult, dar e vorba de mentalitati, de generatii intregi care trebuiesc epurate. si dureaza si mai mult pentru ca alcele generatii corupte de vremurile acelea nu se retrag sa lase loc generatiilor tinere, ci se agata cu disperare de posibilitatile vremurilor prezente, pe care ei le-au visat, in care multi au crezut cu tarie si pentru care unii chiar au murit. si se simt indreptatiti sa le vrea si sa se bucre de ele cat mai mult. numai ca nu prea stiu ce sa faca acolo sus. au ramas cu psihoza ca daca nu fac tot ce pot acum, daca nu iau tot ce apuc acum, o sa mi-o ia altul in fata si mi-am ratat sansa pentru care am indurat atata timp sub dictatura. si noi, astia mici, ce facem? ne uitam la ei si, manati de bunul simt care ne spune ca noi o sa le urmam, avem mai multe optiuni. una ar fi sa facem ca ei, pentru ca nu avem puterea sa discernem cum ar trebui (experimentul cu cele 4 maimute este cel mai elocvent, daca cineva nu-l stie, sunt mai mult decat dispus sa-l relatez). altii aleg sa plece in alta tara, cu speranta de "mai bine", care poate insemna cel putin "altceva". sunt si unii care cred ca pot schimba ceva, vizionarii, care chiar isi doresc sa se puna la dispozitisa celorlalti si sa faca din asta o cariera, pe la noi ii zice politica.
bineinteles, sunt mai multe categorii, in functie de atitudinea pe care o au romanii in fata acestei probleme, dar astea mi s-au parut mai elocvente. la fel se poate vorbi si de atitudinea in fata votului. poti urma un exemplu, poti sa te ascunzi, poti sa te dai indiferent sau sa iei atitudine. e o alegere.
vorbeam de curand cu prieteni despre politica actuala, partide, mesaje si candidati. m-a marcat o idee intre celelalte idei: nu votez cu aia ca sunt de la cutare partid. ei ar fi cei anti-ceva, cei care nuvoteaza cu unii asa ca voteaza cu altii. cu ce e, oare, aceasta atitudine diferita de xenofobie sau de rasism? nu e tot o forma de discriminare? cum ar fi sa spuna ca nu voteaza cu respectivul ca e femeie (chiar, de ce nu avem nici un candidat femeie? sunt atatea care se zbat de mama focului pe ecrane dar niciuna nu are "cojones" sa ajunga pe prima scena, nici macar ca prim ministru).
cum ai putea sa crezi ca daca faci parte dintr-un partid sau altul, ai pierdut capacitatea de a mai gasi o solutie viabila pentru criza politico-economica de la noi din tara? doar pentru ca unii nu au fost la putere intr-o anumita perioada nu inseamna ca sunt mai buni sa diferiti. nu cred ca mai e vreun membru de partid, stanga sau dreapta, pentru care doctrina sa fie cea care-l inflacareaza. am ajuns sa judecam oamenii dupa ce candidat simpatizeaza, parca a devenit o religie.
toti vrem acelasi lucru: sa ne fie bine, la toti, daca e posibil.
e basescu mai bun ca iliescu? e PSD mai rau ca PNL? e vara mai frumoasa decat iarna?
cum de-am ajuns sa alegem raul cel mai mic? unde sunt valorile noastre?
si am ajuns si la ideea cu care am deschis acest post. "dincolo" cred ca ai aceste valori mai clare. "dincolo" chiar poti spune ca ai de ales. noi nu ne-am maturizat inca politic, multi dintre noi refuza sa o faca. luptam pentru planeta dar ne cuparam masini pe benzina. vrem liniste in familie dar refuzam sa votam, pentru ca nu "ne intereseaza", cu toate ca cei pe care ii votam decid cat ia o femeie in perioada de maternitate, cat e salariul minim si cat costa gazele si creditele. ne ducem la biserica de sarbatori cu piosenie, dar injuram ca-n codru la semafor si ne batem nevestele. militam pentru ocrotirea animalelor, dar mancam la KFC (or fi inventat astia puiul vegetal).
am ajuns sa nu mai vedem padurea din cauza copacilor. vrem sa nise spuna adevarul dar nu suntem in stare sa ni-l spunem si sa-l acceptam pe al nostru.
raspunsul nu e "dincolo", raspunsul este, a fost si va fi intotdeauna "aici".

Monday, October 26, 2009

sa fii manager e lucru mare

vin la birou, lumea nervoasa tare, se certau ca chiorii si mai au si pretentii de mari manageri.
un lucru (de fapt mai multe, dar asta e unul dintre ele) am invatat si eu de la niste sefi de-ai mei (de la care am avut ce invata) de-a lungul timpului: discutiile cu angajatii si colaboratorii privind conditiile colaborarilor se poarta in privat, doar intre partile implicate. sigur, sunt si ei oameni, au si ei trairi intense ca toti muritorii de rand, dar prin pozitia lor de leaderi, ar trebui sa faca un efort si sa se ridice la nivelul lor de modele in respectiva institutie.
in general am o problema cu certurile in public, dar cand mai ai si niste angajati care se uita la tine cum urli ca un apucat, de pe pozitia ta de manager destoinic, capabil sa faca fata oricaror situatii care ar pune firma in dificultate, ar trebui sa iti pui problema daca nu cumva lumea observa ca esti un pic depasit de situatie.
iti apar in minte niste intrebari: oare omul asta care are pretentia ca eu sa-l respect isi da seama ca se face acum de ras? isi da seama ca e intr-o postura penibila? isi da seama ca da curs la tot felul de barfe, glume si critici la adresa lui si a capacitatii lui de a manage-ui orice, de la o situatie de-asta de comunicare pana la situatia firmei, implicit a noastra, ca angajati/colaboratori?
mi-e greu sa inteleg cum managerii astia nu isi dau seama ca angajatii sunt, de fapt, "aparatul" cu care ei isi duc la bun sfarsit activitatea. cum nu inteleg ei ca daca omul e multumit, sub aspect emotional, macar, va fi mai implicat in ce face. treaba asta cu motivatia si exemplul personal ar trebui sa fie intre prioritatile oricarui manager. dupa cate stiu eu, respectul nu se cere, nu se cumpara si nu se fura, respectul se castiga. dar se si pierde, mult mai usor decat se castiga. de multe ori, managerul este, fie ca vrea sau nu, in postura de dascal. vine studentul cu CV-ul golas si isi incepe activitatea in minunata firma care i-a acordat o sansa, prima in viata lui. il vede pe manager, la care se uita cu adulatie si temere, ca se comporta ca un handicapat emotional, incapabil sa foloseasca diplomatia, discretia, respectul si bunul simt, care se invata, cica, pana ajungi manager, si zice in mintea lui neexperimentata in ale condusului: frate, e greu sa fii manager, uite in ce hal l-a adus pe-asta. si usor, usor, se inraieste si el si va face si el la fel.
zic si eu...

Friday, October 23, 2009

ce mai fac?

tocmai ce-am incheiat de redactat informatiile suplimentare la un proiect pentru o ferma de vacute de lapte. nu intelegeau cei de la agentie de unde am scos atata lapte in cei 5 ani de monitorizare. Le-am explicat: avem vacute fermecate si dau 32 de litri de lapte pe zi fiecare (de fapt nu sunt fermecate, sunt Hollstein, ceva mai productive ca Baltata Romaneasca). si viteii, de unde alaptam viteii? pai de la vacute, o saptamana, dupa care le dam lapte praf. nu stiu daca e Milupa, as fi tentat sa cred ca nu e. stati sa va spun si cat lapte praf mananca un vitel pe zi: 600 de grame. Fascinant, nu?
dupa aceasta operatiune, va trebui sa reiau programul de ferme vegetale ecologice. da, o sa se faca si pe la noi ferme vegetale unde o sa creasca produse ecologice, adica fara ingrasaminte chimice, totul e natural, vor fi irigate si vor avea productii sporite, dar vor fi si mai scumpe la vanzare. nu-i bai, europa ne vrea granele, cel putin asta e planul. sa devenim granarul europei, asta pana o sa intre si ucraina in uniunea europeana.
acum ma duc sa scot o foaie prinsa in copiator si apoi o sa ma gandesc ce-o sa mananc.
o zi cu soare!