povestea picaturii

Povestea Picaturii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:

- Care este lucrul ce ma separa de adevar ?

Maestrul îi spuse:

- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor. "Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

"Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

"Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.

A zecea poveste:

"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."

A unsprezecea poveste:

"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

"Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."

Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul îl întreba pe maestrul sau:

- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:

"Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.

Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

"Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat."

"Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.

Maestrul râse din toata inima:

"O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata"

dac'as fi pentru o zi presedinte

De fapt, titlul postului este impropriu. Ma gandeam de fapt la profilul romanesc al unui presedinte. Unul la nivelul romanului de rand, cu care el sa se identifice, sa se regaseasca.
Cred ca un candidat ar avea mai multe sanse daca:

• ar lua-o prin orase si sate si s-ar intrece cu lumea la bautura prin baruri, 
• ar organiza concursuri de masurat organul cu ale celorlalti reprezentanti ai testosteronului, 
• si-ar etala cuceririle si si-ar povesti aventurile de betie din perioada facultatii (in cazul in care a trecut pe-acolo) intr-un talkshow
• ar organiza concursuri de skandenberg sau karaoke, 
• si-ar etala cunostintele culinare si cele de negociere la peata (copyright achitat la babily meu), 
• ar sti sa schimbe un scutec
• ar demonstra ca poate sa stea o zi la o casa de la Carrefour Orhideea intr-o zi de vineri sa faca jobul de casier fara sa se enerveze
• ar demonstra ca-si iubeste nevasta si inca fac dragoste cu pasiune
• ar fi trait macar 3 luni cu indemnizatia de somaj
• ar fi avut masina ridicata de politie pentru parcare neregulamentara
• ar avea cel putin un prieten homosexual
• ar renunta la toata averea pentru a trai doar din salariul de presedinte, ca oricum va locui la cotroceni
• ar sti cum se face mustul
• ar sti teorema lui Pitagora
• ar sti limbile tuturor minoritatilor nationale
• ar sti sa cante la un instrument muzical

Ma gandeam sa lansez ideea asta cu rugamintea catre fiecare sa mai adauge trasaturi, caracteristici, aptitudini si abilitati pe care ar trebui sa le aiba un candidat democratic in Romania.

Logica de 5 ani

Acum ii explic lui Mita ce fac. Mita  e baiatul lui Mihai, prietenul si partenerul meu, are 5 ani si ma intreaba pe ce program am intrat, daca e cu extraterestri sau cu pirati. I-am spus ca scriu despre el si ma intreaba ce.
Cand a venit, l-am intrebat (ca doar suntem prieteni): Ce mai faci, Mita? De obicei imi raspunde simplu :bine! Dar nu si de data asta. Acum mi-a zis cu o privire foarte candida: E o poveste scurta, care n-o sa-ti placa! De obicei nu ma pierd si nu prea ma blochez, dar de data asta m-a cam inchis cu NT (baby, o expresie mai nimenira nu am). L-am initrebat daca nu vrea sa mi-o spuna si a zis ca mai bine sa n-o stiu. Ce era sa fac? M-am conformat. Apoi a venit la mine la birou. Si a vazut poza de pe desktop (in care apar eu si Camy). El intreaba: cine e acolo? Eu: eu cu prietena mea. El: Daca esti cu ea in poza nu e prietena ta, e iubita ta! Sah!
M-a mai surprins si in trecut, cand, mergand undeva cu masina si petrecand ceva timp cu el, la un moment dat isi ia sapca lui din cap, mi-o pune mie si-mi zice: arati ca un pieten bun!

Acum Mita o sa-mi spuna o poveste pe care o sa incerc sa o redau:
Odata a fost o pantoma care a bantuit orasul (cred ca o sa se sperie daca o sa incepem asa - zice Mita).
Si a disparut din senin pana a imbatranit ea insusi (are 5 ani) si daca mai odata bantuieste orasul o sa se faca bucatele cu pantoma WOOOA si ScoobyDoo cu Shaggy si cu Velma si cu Freddy o sa deslege misterul.
Acum o poveste cu Pirati:
A fost odata o barca mare, o corabie. Toti muncitorii au plecat din cauza piratilor si Peter Pan a rezolvat problema. S-a luptat cu piratii pana a castigat trofeul Castigator Peter Pan.
Acum cu Tom si Jerry:
A fost odata un soricel pe care il chema Jerry. era simpatic si mic. Si dup-aia a aparut un motan rau pe care-l chema Tom dar nu l-a prins pentru ca Jerry a fugit si a cazut un pian pe Tom. Un spirit a lui Tom s-a ridicat pe un tren. Il ducea mult sus, mult sus trenul ala. Si il ducea pana a ajuns la un tren si statea un motan acolo. Si i-a zis: "lupta cu-n buldog!" Si dup-aia s-a dus si a vazut coada unde erau niste dinti. Motanul i-a dat ceva la o planta mancatoare si dintr-o data i-a dat un Scooby snacks! Si l-a mancat si dup-aia l-a scos si era capturat. L-a vazut ca vine trenul. Si GATA!

Eu mi-as lua un consultant de 5 ani.

the Underworld experience

Eram intr-o seara la noi acasa, Bobo si Cata erau in vizita. Dintr-una in alta cica vine Sandra in concert. Fetele hop! hai sa mergem. Bobo hop! lasa ca vin si Underworld la The Mission. Asa ca ne-am salvat. Am luat biletele si culmea, erau in aceeasi seara, dar in locuri si la ore diferite.
S-a facut pe nesimtite si vineri seara... eram acasa, urma sa ma intalnesc cu Bobo sa mergem la Sala Polivalenta, pe la 11. Baby era la Sandra si eu ma uitam la HBO. Tocmai bine ca suna varu al mare ca cica hai la un barcrawl - termen folosit pentru ideea de a vizita o seama de baruri intr-o seara/noapte, o bautura intr-un bar si apoi urmatorul. Astia se intalneau la 10. La fix, hai si noi intai la barcrawl si apoi la Underworld.
A fost foarte tare si vreau sa-i multumesc lu' veru pe aceasta cale ca sa gandit si la noi :) N-am apucat decat sa vizitam 3 inainte sa o luam spre concert. Dar am fi continuat cu mare chef.
Anywho, o luaram usor spre Sala polivalenta. Ajunseram, ne bagaram, ne luaram berile de rigoare si ne postaram strategic in dreapta scenei, pe scari, la balustrada. Nu peste mult timp aparura si batraneii de la Underworld, cu singerul imbracat ca un glob disco. Si-au inceput...
Nu stiu altii cum sunt, dar eu raspund intr-un fel aparte la ritm, ma gandesc (ah ce ma enerveaza ca nu poti zice "ma gandesc ca", tre sa cauti alternative ca "consider ca, presupun ca") oarecum ca (nah ca am evitat cacofonia) si alti oameni simt ritmul unei muzici in mod personal. De-aia cred ca exista si preferinte diferite, fiecare vibreaza in ritmul lui. Eu cred ca vibrez ceva  mai tare, suferind si de hiperactivitate (genul care da din picior stand pe scaun si se joaca cu pachetele de tigari ale celorlalti). In orice caz, vibrez foarte bine cu muzicile astea. Mi-am dat seama ca am nevoie de ritm in cam tot ce fac. Cica noi oricum vibram, avem o frecventa si daca aceasta coincide cu a celuilalt, interactionam bine.
Si ma uitam in sala. Un public nu foarte tanar dar nici prea multi fani Angela Similea. Eram in target, ce sa mai. Dar am mai observat un lucru interesant: era o atmosfera si o stare generala foarte placuta, foarte relaxata si foarte primitoare. Fiind destul de multa lume, inevitabil mai atingeai sau mai calcai pe cineva din greseala, sau erai "victima", dar nu numai ca nu am vazut oameni suparati sau ofensati din cauza asta, ci isi cereau scuze imediat si iti si zambeau ca sa se asigure ca mesajul e cel corect.
E ciudat sa ma mir ca se intampla asta la noi in Bucuresti, dar am fost foarte placut impresionat de ce-am vazut si simtit acolo. Am inceput sa cred ca lucrurile se schimba, intra pe o traiectorie pozitiva in ceea ce priveste atitudinea tinerilor nostri, care nu mai vad rostul in a iesi in strada sa demonstreze, dar se trezesc la nivel individual, isi dau seama ca bunul simt si amabilitatea le aduce mai multe beneficii decat ignoranta si mojicia.
Pe langa muzica de calitate si electrizanta pe care am ascultat-o acolo (care se aude cu totul altfel intr-o sala plina de oameni fata de camera de zi de acasa), m-au incantat oamenii pe care i-am vazut acolo si pe care i-am urmarit cu incantare. Cei care au mai umblat prin tari mai dinspre apus cunosc fenomenul. Daca nu as fi stiut mai bine, nu as fi crezut ca suntem in Romania. Dar eram si ma bucura foarte tare.
Experienta a continuat... dupa concert, care a tinut pana pe la 4 (batraneii au bagat fara intrerupere 2 ore), ne-am reintregit iar cu veru, care intre timp ramasese ultimul mohican al barcrawlerilor. Ne-am revazut in Interbelic, in centrul vechi. Aici se intampla un fenomen similar...  in centrul vechi, vreau sa zic. Se transforma din ce in ce mai mult intr-un loc unde nu mi-ar fi rusine sa duc pe cineva venit de pe-afara. Imi place ce se intampla acolo. Imi place faptul ca ai o groaza de optiuni. Noi ne plimbam de colo colo sa cautam o atmosfera mai "vie"... si chiar ai de unde alege. INterbelic e unul dintre locurile unde ma duc la sigur. Muzica buna, cei mai buni barmani din tara, in adevaratul sens al cuvantului, baietii stiu sa faca show cum doar la competitii mai vezi, bauturi bune, atmosfera incendiara (barmanii folosesc adeseori si flacari). Dar ca Interbelic sunt o gramajoara de locuri, pe toate gusturile.
Chiar simt ca se schimba ceva in Bucuresti. Chiar vad luminita. Si ma bucur sincer.
Sa fie doar in capul meu?!?